Lumea dansului din zonă are un caracter arhaic şi poate fi numită generală, iar în privinţa dansurilor bărbăteşti, este regiunea poate cea mai bogată din Bazinul Carpatic. Din punct de vedere tipologic, dansurile pot fi: dansuri bărbăteşti, hore de fete, dansuri cu pereche. Unul dintre tipurile caracteristice este „sűrű legényes” (jocul fecioresc des), jucat singur, în doi sau în grupuri mari. Câmpia Transilvaniei a devenit simbolul mişcării „casei de dans” şi al mişcării folk în general, care luase avânt tocmai în perioada secolelor XIX şi XX. Aceasta a dus la expansiunea elementelor culturale din regiune (portul, muzica populară, dansul popular, narativele), respectiv la declanşarea unui turism şi a unei pieţe folk centrate pe regiune.