Mera

Mera, un sat majoritar maghiar continuă să păstreze tradițiile străvechi și portul popular în ciuda globalizării care face să pară orice tradiție ca fiind un lucru demodat.

În Mera, duminica vezi țărăncile cu portul popular, frumos colorat de care sunt mândre și în același timp bucuroase să mai apară în vreo poză a unui turist. Biserica Reformată, de secol XIII a trecut printr-un incendiu devastator în 1847 din care a mai rămas doar zidul estic, dar acum și-a recăpătat frumusețea de altădată.

Aproape de Biserică se afla Muzeul Bivolului, aflat în grija domnului Varga Gyorgy, fostul director al școlii din sat. În Mera, începând cu secolul XIX a fost introdus bivolul, un animal de povară, inteligent, foarte atașat de stăpân și cu un lapte foarte gustos. Apropierea grajdului de casă se explică prin afecțiunea reciprocă arătată și de stăpân pentru animalele sale. În sat dacă vă invită un sătean să gustați bucatele locale nu ezitați, veți fi plăcut surprinși, majoritatea produselor fiind din ograda proprie, iar cozonacul cu unt de bivoliță este absolut delicios.

Pe lângă un mic muzeu etnografic patronat de doamna Kelemen Ana de la magazinul aflat în apropiere puteți cumpăra produse de artizanat locale, în sat existând încă pielari, pantofari, pietrari, meșteșugari în pictură pe lemn sau lucrul cu mărgelele precum și croitorese. Tânăra generație atât din sat cât și din împrejurimi participă activ la confecționarea obiectelor tradiționale, astfel meșteșugurile locale având un viitor asigurat.

Călătorul cu spirit de aventură poate face o drumeție până pe Dealul Cetății, unde au fost găsite vestigiile unui punct de observare de la începutul Evului Mediu. Tot pe deal este și rezervația fosiliferă cunoscută și ca Stratele de Mera. Locul impresionează prin prezența într-un număr mare al cochiliilor vechi de milioane de ani din perioada oligocenă. Un alt loc bun de explorat este pârâul din capătul străzii Berek, afluent al Merei. În trecut pe acet pârâu au fost amenajate o serie de cascade și mici baraje cu scopul de a regulariza debitul apei. Peisajul surprinde prin sălbăticie, fiind puțin atins de civilizație, în aval nefiind nicio cumunitate, astfel calea de urmat fiind direct cursul de apă.

În drum spre casă, o plimbare prin sat scoate la iveală măiestria cu care au fost sculptate porțiile sau au fost decorate casele. Chiar dacă ești într-o comunitate majoritar maghiară, localnicii știu română și mulți se descurcă și in engleză, primind vizita unor oaspeți inclusiv din îndepărtata Japonie. Nu ezita să comunici cu sătenii, ai multe de învățat de la ei, iar satul și sătenii au multe de oferit.

 

 

sursa: www.cluj.com